Ca si numeroasele zone ale Romaniei , Caras-Severinul se mandreste cu obiceiurile si traditiile sale . Incepand cu muncile campului , rugile , nuntile pana la fierberea rachiei , ei pun suflet in tot.
De Sfintele Pasti , carasenii nu se prea abat de la regulile bine stiute , insa au creat si
obiceiurile proprii . Majoritatea lor sunt cu frica de dumnezeu , unii se roaga pana si pentru sanatatea animalelor si chiar si roadele pamantului . Oameni cu frica de Dumnezeu care in fiecare dimineata multumesc Lui ca se trezesc desii poate pe unii ii asteapta o zi grea.
Craciunul , din punctul meu de vedere este cu totu si cu totul diferit , special si deosebit . Se simnte cu adevarat spiritul sarbatorilor . Colindatul este momentul mult asteptat de catre tinerii zonei , copii colindand de dimineata si pana seara .Este un moment special , toate rudele se strang la o masa care desii de multe ori este modesta , insa este inbogatita cu harul lui Dumnezeu.
Nigeea , asa zisa ruga , este momentul cel mai asteptat de junii locului . Acestia primesc "gosti" din toate partile ale tarii , altii se intorc din strainatate pentru acest moment.
Majoritatea rugilor se tin pe zile marcate calendaristic de sarbatori sfinte . Nu este o mare organizare , ci sunt aduse trupe de
muzica folclorica pentru a creea o atmosfera mai mult decat placuta. Junii se intrec pentru a fi "caparasi" , cei care aduc muzica in sat , dar de multe ori sunt sponsorizati de primarie in mare parte , restul strangandu-se de la localnici.
De aici a luat nastere
braul din caras , care este jucat de banatanul patimas si plin de geala.
Va recomand o ruga carasana , pentru a intelege 'fala si geala ' patimasilor caraseni.
In zilele noastre in foarte putine locuri s-au mai pastrat traditile,iar daca in Caras-Severin au reusit sa se patreze in continuare este un lucru de care sa fi mandru !
RăspundețiȘtergere